Painting a deep forest

Wonderful forest

Tudor Gheorghe - Niciodată toamna

Rolul pădurilor

,, Dacă omul pierde grădinile , pădurile şi cărările se va pierde pe sine însuşi “ .

                                                                                          ( J.R . Openheimer )

- Protejează terenurile şi solurile, atât din punct de vedere al umidităţii şi al compozitiei pedologice, cât şi din punct de vedere mecanic. Nu sunt rare cazurile în care, din cauza dispariţiei pădurilor, solurile s-au degradat ajungându-se la deşertificare, după cum sunt frecvente cazuri în care, după despăduriri masive, s-au produs alunecări de teren, uneori devastatoare pentru locuitorii din zonele afectate.

- Protejeaza apele, atât în sensul că reduc agenţii poluanţi care le afectează, cât şi în sensul că reduc evaporarea, reţin zăpada, asigură infiltrarea apelor de ploaie în sol etc.

- Reprezintă unul din cei mai buni agenţi de protecţie faţă de factorii climatici. Ele moderează temperaturile extreme, reduc evaporarea, protejează împotriva vânturilor (cu 5 – 90%, depinzând de tipul de pădure şi distanţa faţă de lizieră), reduc radiaţia solara la sol etc.

- Protejează atmosfera, atât prin procesul de evapo-transpiraţie (menţinând umiditatea) cât şi prin aceea că filtrează aerul, reţin praful din atmosferă şi mai ales produc oxigen (în medie 3.300 t oxigen / an / hectar, depinzând de tipul de vegetaţie).

- Reduc atât poluarea atmosferică cât şi pe cea a solului, unele specii de arbori (mesteacăn, plop) cât şi multe plante concentrând substanţe chimice periculoase (de la plumb şi cadmiu până la uraniu, radiu etc.).

- Sunt un factor important de conservare a biodiversităţii (specii de plante, mai ales multe specii de animale, păsări şi insecte), influenţând în acest sens şi zonele alăturate. Din acest punct de vedere reprezintă un important interes ştiinţific.

- Constituie o importantă sursă de hrană, nu doar pentru animale, ci şi pentru oameni (plante şi bureţi de pădure, valoare cinegetică pentru unii locuitori din zonele adiacente). In acelaşi timp, constituie o resursa terapeutică valoroasă, prin plantele medicinale specifice.

- Constituie unul dintre cele mai importante medii de recreere, atât prin resursele naturale specificate mai sus, cât şi prin valoarea peisagistică şi posibilitatea de a desfăşura activităţi sportive. Un aspect deloc neglijabil este resursa educatională pe care o constituie, atât din punct de vedere al diverselor ştiinţe specifice, cât şi pentru diverse activităţi de grup, socializare etc.

- Atât în Romania, cât şi în alte ţări a constituit un minunat suport pentru diverse tipuri de “civilizaţie a lemnului”, comunităţile de “pădureni” având un specific aparte.

- Deloc neglijabil, în multe locuri ele au constituit un suport pentru anumite tipuri de “cultură” – cu pădurile s-au asociat atât producţii culturale (literatura, muzica), cât şi diverse forme de cult (în România cele mai multe mânăstiri, schituri, locuri de reculegere sunt strâns legate de pădure).

Forest fugue

Trepte

O retrospectivă istorică poate să elucideze cum s-a ajuns la starea actuală a pădurilor.La început a fost omul, partener al naturii, ca parte integrală a biodiversităţii. Trecând de la vânat la pescuit şi cules la cultivarea pămantului şi apoi la civilizaţia industrială, omul a schimbat limpezimea apelor, puritatea pădurilor, a aerului. In perioada preistoric , peste 50% din suprafaţa Terrei a fost ocupată de păduri In perioada medievală, pădurile ocupau 70 – 75% din suprafaţa ţării. La începutul secolului al XIX-lea pădurile ocupau 38% din suprafaţa ţării . După 1975, pădurile ocupau 27% din suprafaţa ţării. Astăzi, aceasta suprafaţă este mult mai redusă şi continua să scadă …

Cu totul altfel stau lucrurile într-o lume a industrializării şi urbanizarii vertiginoas , când doi din cinci locuitori ai globului trăiesc deja în oraşe – faţă de unul din şapte la începutul secolului. Dupa calcule aproximative, fiecare locuitor din oraşele europene “produce” mai bine de 1.5 Kg de gunoi pe zi, iar în S.U.A de vreo trei ori mai mult.De obicei, drumul gunoiului sfârşeste la periferia oraşului, în gropi existente sau pe locuri virane, unde se acumulează în grămezi imense, poluând solul, aerul şi apele subterane.Mai grav e ca o bună parte din aceste deşeuri, îndeosebi materialele plastice, sunt extrem de rezistente la acţiunea bacteriilor,practic,nu se reciclează pe cale naturală.
Evacuarea rudimentară a deşeurilor a început să pună serioase probleme în zonele puternic urbanizate din Occident..In 1870, în Anglia, şi în 1892, în Germania, pentru marile oraşe s-a introdus incinerarea gunoaielor, cu valorificarea parţială a căldurii pentru producerea de abur şi curent electric.Sistemul de incinerare s-a extins şi perfectionat mult, optându-se pentru arderea centralizată în mari uzine, mai avantajoasă pentru marile oraşe. Preocupantă rămâne nu numai problema asigurării salubrităţii în perimetrele urbane şi in vecinatatea lor.Astăzi, plugurile tractoarelor scot deseori la iveală ambalaje de plastic şi cutii de conserve, în primul rând pe terenurile arabile din jurul centrelor urbane, dar şi în alte părţi.Prezenţa acestor obiecte aruncate şi a multor altora se întâlneşte, din pacate, şi în poienile munţilor, şi pe malul râurilor sau pe litoralul marin, cam peste tot unde orăşeanul “evadează” în sanul naturii, fără a renunţa măcar pentru scurt timp la comodităţile locuinţei şi la gestul reflex de a arunca resturile.

Nu-mi pot permite să stau indiferentă şi să mă mulţumesc  a supravieţui de la o zi la alta. Aleg să-mi dezvolt şi să dau valoare potenţialului meu îndrumând elevii spre mai mult verde.
,,Mi se pare că oamenii au potenţial foarte vast, oamenii pot face lucruri extraordinare dacă au curajul să-şi asume anumite riscuri. Totuşi cei mai mulţi nu o fac. Rămân ...nehotărâţi ca şi cum viaţa ar fi veşnică.” Phillip Adams